Artileria Romana. Noriunea de artilerie.

Termenul de artilerie, pe care îl folosim astăzi, este cunoscut de la  mijlocul secolului al XV-lea, acesta derivând din verbul arhaic francez ,,artiller”, care înseamnă arta de a construi şi mânui, pe timpul luptelor, diferite maşini de război. Deşi noţiunea de artilerie a apărut în Evul Mediu, începuturile acesteia sunt mult mai îndepărtate.

Descrierea evoluţiei artileriei se poate face pe fundamentul de ansamblu al dinamicii fenomenului militar autohton, dar şi la nivel european sau internaţional.Ca şi celelalte arme din compunerea armatei, artileria română  are propria ei istorie.

 Această masină de război, cum este tunul, nu este o masină oarecare! În această masină (tun) se razimă toată puterea pedestrimii, toată splendoarea călărimii, cu un cuvânt toată puterea războiului. Comandantii militari, din toate timpurile, au învătat că Stiinta folosirii acestei arme puternice este o datorie pentru ei. Napoleon o spune direct: "Un comandant care nu stie să folosească această puternică armă din subordine, care nu are consideratii pentru nevoile artileriei nu ar trebui să o comande niciodată".